Importanta unui psiholog in viata unui copil

Ca si parinte esti dator sa observi zi de zi comportamentul copilului tau, sa-l supraveghezi si sa-i vorbesti pentru a identifica anumite probleme ce pot aparea.  In primii ani de viata cel mic isi dezvolta capacitatile fizice, motorii, verbale, morale etc. In functie de factorii externi sau interni pot aparea unele disfunctionalitati care, identificate la timp, pot fi corectate.

Aceste tulburari pot aparea din senin, sau pot progresa daca nu iei masuri cat mai repede. Unele dintre ele sunt datorate familiei, mediului de la scoala, unor anumite evenimente neplacute din viata copilului iar altele tin pur si simplu de personalitatea sa. Iata cum pot afecta acestea, comportamentul celui mic:

1.    Timiditate exagerata. Timiditatea poate aparea dintr-o data, dupa ce copilul era volubil si comunicativ (si atunci, probabil ca ceva a intervenit iar tu si psihologul trebuie sa identificati problema), fie pentru ca asa este caracterul celui mic.

2.    Tulburari de vorbire. Balbaiala, neputinta de a pronunta corect anumite litere, vorbirea prea greoaie sau prea rapida, toate necesita vizita la un psiholog, si eventual la un logoped.

3.    Nervozitate exagerata. Da, pot exista copii foarte rasfatati sau cu un caracter dificil, dar crizele de personalitate ce au loc foarte des nu sunt un semn bun.

4.    Rasfatul. Iubirea exagerata a parintilor si a persoanelor apropiate, dar mai ales exprimarea ei in mod incorect, duce la multiple tulburari de comportament: agitatie exagerata, conflicte cu ceilalti copii sau chiar cu profesorii etc.

5.    Dificultati de invatare. Daca la terminarea primului semestru al clasei intai, observi ca cel mic nu poate tine pasul cu ceilalti, desi pretentiile nu sunt foarte mari, faceti o vizita la psiholog pentru a afla ce se intampla. Poate sa fie vorba doar de un episod trecator datorat unui eveniment pe care tu nu il cunosti, sau poate fi semnul unor probleme de concentrare sau de asimilare a cunostintelor.

6.    Nu poate manca sau dormi cum trebuie. Aceste situatii incerte, care au totusi reactii ingrijoratoare trebuie rezolvate, pentru ca pot ascunde cauze multiple.

7.    Tristetea sau depresia inexplicabila. La fel ca si simptomul de mai sus, tristetea nu trebuie ignorata, doar la gandul ca, pur si simplu asa este copilul, mai tacut si nu foarte fericit. Binenteles ca, prima data ar trebui sa te intrebi daca nu cumva ceva din interiorul familiei il afecteaza atat de mult incat a recurs la tristete.

Pe langa acestea mai sunt unele situatii mai speciale pe care copilul le-a trait sau pe care inca le experimenteaza, care il afecteaza si ii poate schimba personalitatea in formare:

Divortul parintilor. Una dintre cele mai intalnite cauze, poate duce la reactii care mai de care mai ciudate la cei mici. Iubirea parintilor este cea mai importanta coordonata a copilariei, asa ca, atunci cand un astfel de eveniment are loc iar cel mic sufera, nu ezista si discuta cu el impreuna cu celalalt parinte. Daca simtiti ca lucrurile scapa de sub control iar cel mic este si foarte sensibil, mergeti impreuna la un psiholog.

Violenta domestica. Atat violenta fizica, cat si cea verbala isi pun amprenta negativ pe psihicul unui copil. El nu va intelege ce si de ce se intampla un lucru rau. Psihologii spun ca din punct de vedere al dezvoltarii simtului adevarului si al moralitatii, pana la 10 ani copilul crede in notiunea de dreptate absoluta. Astfel, el se va astepta ca oricare greseala sa se plateasca cu o pedeapsa pe masura faptei. Un alt aspect important este faptul ca el considera ca regulile sunt facute de cei care detin puterea, de cei cu adevarat importanti in viata lor. Astfel, daca in familie copilul isi vede mama maltrata de catre tata, nu va mai stii ce sa inteleaga. Notiunile pe care el le stie si in care crede vor fi zdruncinate pentru ca pedeapsa a venit fara vreo fapta rea in prealabil. Pentru el, persoana importanta, dar si negativa va fi tatal.

Abuzul fizic sau sexual. Atunci cand un copil este maltratat fizic sau sexual este foarte clar pentru toata lumea ca psihologul este singurul ce ii poate alina ranile, pregatindu-i-le pentru vindecare. Un copil uita destul de usor, dar nu astfel de evenimente, mai ales daca pasii nu ii sunt ghidati de catre cineva specializat.

Un conflict cu invatatorul, profesorii sau colegii. Poate fi vorba despre un conflict izolat, dar important, ce nu trebuie trecut cu vederea, sau ne putem referi la un comportament emblematic pentru copilul tau in primii ani de scoala generala. Acum, unii copii au tendinta de a-si dezvolta spiritul rebel si de a crea conflicte. De cele mai multe ori fac asta cei care au nevoie sporita de atentie. Asadar, lucrurile nu sunt atat de simple cum par, asa ca, atat profesorii, cat si parintii si elevii trebuie sa discute cu psihologul pentru a adopta solutia cea mai buna. Oricum, pedepsirea sau blamarea de fata cu ceilalti copii nu este o solutie viabila.

O situatie grava, ce depaseste parintele. Aici vorbim despre o anumita afectiune ce a chinuit copilul mai mult timp. Internarea in spital pentru o perioada indelungata, izolarea lui din motive independente etc. Toate acestea afecteaza copilul si doar un psiholog si iubirea parintelui il poate readuce pe calea cea buna.

Indiferent daca, la un moment dat copilul tau are nevoie de consiliere sau terapie psihologica, nu uita un lucru. Si tu trebuie sa te implici activ in vindecarea lui. Discuta cu psihologul, participa si tu la sedinte si inconjoara-l pe copil cu cat mai multa dragoste, nesufocandu-l in acelasi timp. Astfel, nu se poate ca cel mic sa nu treaca peste primele probleme cu care se confrunta in viata. Vei vedea ca dispune de multa putere si vei descoperi in el un mic luptator ce, cu siguranta va invinge.