Dislexia - boala copiilor neintelesi
Publicat la: 16.06.2009
Autor: Marina Rasnoveanu
Desi peste hotare boli precum autismul, ADHD sau dislexia sunt indelung studiate, fiind gandite noi si noi scheme de tratament, in Romania nu exista foarte multe informatii cu privire la aceste afectiuni, cel putin nu despre dislexie. Multi considera ca dislexia este sinonima cu o boala mentala ce afecteaza intelectul. Nimic mai neadevarat, avand in vedere ca persoanele dislexice au un IQ peste medie.
Am putea la un moment dat sa intalnim o persoana ce se confrunta cu o astfel de problema, fara a sti exact ce presupune dislexia. Prin urmare, suntem datori sa adunam informatii cat mai reale si sa cautam moduri concrete de a-i ajuta, fara a judeca in necunostinta de cauza.
Ce este dislexia?
Dislexia este o dificultate de invatare, citire si redactare a unui text. Cuvantul “dislexie” vine din greaca si inseamna “dificultate in ceea ce priveste cuvintele” iar formele prin care aceasta problema se manifesta sunt diverse, implicand si neputinta de a intelege unele cuvinte, de a te orienta sau de a face calcule matematice. Nu trebuie sa confundam, insa, lucrurile si sa consideram ca dislexia este sinonima cu retardul mintal. Fiind persoane foarte inteligente, de multe ori dislexicii gasesc alte metode pentru a trece de barierele ridicate de aceste dificultati: asociaza numerele cu obiectele pentru a putea face calcule, folosesc hartie colorata atunci cand intampina dificultati in scriere, citesc cuvintele de la dreapta la stanga si apoi inverseaza locul lor etc.
Mult timp nu s-au stiut adevaratele cauze ale aparitiei acestei tulburari, coordonata genetica fiind printre cele mai mentionate posibile cauze. In toamna anului trecut cercetatorii de la Universitatea Oxford au descoperit gena responsabila pentru transmiterea si aparita dislexiei- gena KIAA0315. Desi este un pas inainte, se considera ca aceasta ar putea sa nu fie singura gena ce declanseaza dislexia.
De asemenea, diverse studii au aratat ca factorul genetic poate fi cel vinovat intr-o proportie de 50%, celelalte elemente nefiind clar stabilite. Cert este ca baietii sunt mai afectati decat fetele. De asemenea, s-au constatat diferente si la nivelul creierului unei persoane dislexice, observandu-se o simetrie ciudata intre diverse zone ale creierului si o neconcordanta in ceea ce priveste modul de legatura al neuronilor.
Bineinteles ca, odata descoperita timpuriu, aceasta tulburare ofera numeroase cai spre vindecare sau ameliorare. Tine minte, insa, ca fiecare persoana este diferita si va prezenta simptome generale si unele particulare.
Iata care sunt simptomele pe care le poate prezenta un dislexic:
1. Dificultati in a citi un text, in a invata anumite notiuni sau fragmente simple. De asemenea, este posibil sa poata citi sau recunoaste un cuvant la un moment dat, dar, peste un anume timp, atunci cand se loveste din nou de acesta, sa nu ii inteleaga sensul. Fluenta de a citi este mult redusa, persoana dislexica aratandu-se obosita dupa ce a incercat sa citeasca si sa inteleaga un text. Asta si pentru ca cele doua coordonate, citirea si intelegerea sunt interdependente. Atunci cand te stradui din greu sa citesti corect unele cuvinte, fraze sau incerci sa nu te blochezi in mijocul propozitiei, este normal sa pierzi cursul firesc al sensului.
2. Dislexicul are probleme in a realiza calcule matematice. Totusi, el este atat de inzestrat in acest domeniu, incat se descurca nu dupa regulile invatate la scoala, ci gasind noi metode pentru a iesi din incurcatura. Din pacate, atunci cand li se impune sa rezolve o anumita problema matematica cu ajutorul unei teoreme, atunci cand intampina dificultati de orientare, de scriere sau de memorie, aceasta inzestrare aproape ca se anuleaza. Cu toate acestea, in viata de zi cu zi, aceste idei si solutii ingenioase ii sunt de mare ajutor.
3. Si scrierea este net afectata. Unele persoane scriu de la dreapta la stanga, greselile de ortografie aparand frecvent. Dislexicii au probleme in general cu vocalele, prescurtarile, cuvintele simple, adverbe, verbele auxiliare ce intra in componenta altor timpuri etc. Tulburarile de scriere nu se opresc aici. Pot cuprinde o multime de alte semne ce tradeaza dislexia: se exprima foarte greu in scris, sunt dezorganizati, ignora marginile paginii, propozitiile sunt fie prea scurte, fie prea lungi etc.
4. Probleme de orientare. Ca si invatarea regulilor matematice sau a anumitor semne, asocierea unor notiuni ca dreapta, stanga, sus-jos, punctele cardinale, cu lucruri practice din viata reala, ii poate ajuta pe dislexici sa rezolve aceasta neputinta de a intelege notiuni de orientare.
5. Sunt dezorganizati si dezordonati. Si asta nu pentru ca nu ar dori sa isi aranjeze lucrurile, ci pentru ca, uneori, nu stiu cum sa fac asta. Stilul lor este unul haotic in general, asa ca nu vor intelege cum sa puna totul cap la cap.
Cum si cand se pune diagnosticul de dislexie?
Daca problemele de orientare, cele de invatare sau dificultatile de organizare pot fi trecute usor cu vederea in primii ani de viata, parintii neconstientizand ca cel mic are o problema, odata ajuns la scoala, un copil intampina greutati ce ar trebui sa puna mari semne de intrebare.
Astfel, varsta primilor ani de scoala este cea la care parintii afla de ce rezultatele copilului lor nu sunt cele asteptate, de ce straluceste prin istetime, dar nu poate scrie sau citi la fel ca ceilalti copii.
In tari in care accentul nu se pune pe scris, ci pe comunicare verbala si proiecte, copiii dislexici pot trece neobservati mult timp, dar la un moment dat tot se vor lovi de anumite bariere.
Ca parinte sau profesor esti dator sa te intrebi ce se intampla cu copilul/elevul tau atunci cand prezinta unele din semnele de mai sus.
De asemenea, este posibil ca un dislexic sa fi trecut prin scoala convins fiind ca ceva este in neregula cu el, insa, celelalte calitati sa-l fi ajutat sa reuseasca in viata. Diagnosticul tarziu s-a semnalat in cazul multor persoane din tari in care dislexia nu este o boala foarte cunoscuta.
Bineinteles ca poti citi diverse studii sau articole despre dislexie, dar diagnosticul final il pune doar un psiholog. Diagnosticarea consta in evaluarea copiilor prin niste teste lingvistice, cognitive, matematice, social-emotionale etc
Cum si unde se trateaza dislexia?
Pentru a trata corect aceasta tulburare, ar trebui ca toti cei implicati in acest fenomen: profesorii, psihologii, logopezii, parintii sau persoanele dislexice, sa cunoasca cat mai multe elemente sau scheme aplicate in strainatate.
Din pacate, in Romania, greseala porneste inca de la gradinita sau scoala, acolo unde cadrele didactice nu sunt informate corect, uneori, catalogand un copil dislexic ca fiind unul cu retard mintal sau cu probleme de adaptare. De aici, numeroase alte efecte negative pot afecta psihicul celui in cauza si, binenteles, ingreuneaza ameliorarea problemei.
Daca tari ca Anglia sau Italia au o scoala bazata pe comunicare si nu pe memorare, sistemul de invatamant romanesc ii dezavantajeaza pe dislexici. Scrierea, citirea, memorarea si evaluarea tot in scris a elevilor, face ca eventualele inzestrari ale unui copil dislexic sa se piarda, iar acesta sa se simta sclavul barierelor dislexiei pe care, insa, ceilalti le adancesc si mai mult.
Copiii dislexici isi folosesc doar partea dreapta a creierului si, desi nu pot scrie, citi sau pronunta foarte bine, pot avea mai multe calitati si la un nivel mai inalt decat ceialti copii: o intuitie bine dezvoltata, o imaginatie bogata,abilitati muzicale sau artistice etc.
Tratarea ar trebui sa fie bazata pe o buna cooperare intre toti cei implicati in acest proces. Specialistii il vor ajuta pe cel in cauza sa gaseasca cele mai bune modalitati de asimilare a cunostintelor.
Invatarea prin unitati mici, prezentarea multi-senzoriala, asocierea unor notiuni cu lucruri, scrierea pe foi colorate, metoda citirii invers si apoi a “rasturnarii” cuvintelor pentru a intelege fraza corect, invatarea alfabetului sau a numerelor cu ajutorul unor obiecte, ore de logopedie speciala, toate ar trebui sa fie incluse in programul de recuperare al dislexicilor.
La momentul actual, singura scoala specializata, ce aplica metode neconventionale, adoptate din strategiile specialistilor din strainatate este Gimnaziul Nicolae Balcescu din Targu Mures.
Totusi, unele voci sustin ca solutia nu ar fi infiintarea unor centre particulare si destinate exlusiv copiilor dislexici, ci tratarea acestei probleme la scolile de stat, astfel incat sa se obtina rezultate multumitoare alaturi de ceilalti colegi ce nu intampina astfel de probleme.
Nu ar fi de neglijat nici faptul ca in strainatate, li se acorda o atentie sporita persoanelor dislexice, avand ca prim interes integrarea lor si facilitarea dezvoltarii intr-un cadru normal : la scoala se acorda un timp mai mare de scriere, exista diverse programe pe
Atunci cand se doreste adoptarea unui tratament complet, trebuie sa se aiba in vederea si folosirea unor metode mai putin conventionale, sau mai putin cunoscute ce au avut rezultate in cazul altor persoane.
Astfel, unele solutii ar fi:
1. Indicatiile de tip stanga/dreapta, sus/jos, sau cele indicatiile de orientare sa fie asociate cu scheme sau obiecte precise pe care copilul sa le invete prin repetitie.
2. Asocierea numerelor cu obiecte: un dislexic nu va intelege niciodata de ce 5 plus 5 fac 10, dar daca ii vei desena sau arata 5 animale sau alte lucruri si apoi vei aduce alte trei item-uri , va reusi sa inteleaga si aceasta operatie matematica.
3. Problemele de scriere pot fi combatute, folosind o alta baza de scriere: o tabla, foi colorate, joculete cu litere, litere din ciocolata etc.
4. Daca dificultatile de pronuntie a anumitor litere ( fie ca ne referim la vocale sau consoane) dau batai de cap, invata acele litere pe rand, asociindu-le cu notiuni sau cuvinte care incep cu acele cuvinte. Mai intai pronunta cuvantul mai rar, insistand pe litera respectiva, apoi mai repede, pentru a obtine cursivitatea.
5. Asa cum scrierea poate fi mai atractiva prin diverse litere in forme si culori diferite, la fel se intampla si in cazul calculelor matermatice: foloseste zale colorate, bete de chibrit pentru a intelege mai bine mecanismul respectiv.
6. Cititul poate fi imbunatatit daca se gaseste un loc sau un stil propice fiecarei persoane in parte. Astfel, un copil poate citi mult mai bine cu voce tare sau in soapta, sau in diverse locuri unde se simte mai relaxat.
7. Diversele confuzii de orientare sau intre litere ca b-d, e, l etc, se rezolva asociindu-le cu altceva: de exemplu, poti purta la mana dreapta o bratara. Vei stii ca mana cu bratara este partea dreapta, si ca b vine de la bratara.
Nu considera dislexia o boala mintala pentru ca multe personalitati si nu numai s-au confruntat cu aceasta tulburare, fapt ce nu i-a impiedicat sa ajunga faimosi in diverse domenii. Tom Cruise, Agatha Cristie, Hans Christian Anderson, Whoopi Goldberg, Leonardo da Vinci, Jules Verne, Dustin Hoffmann, Jack Nickolson, toti au avut probleme de invatare, citire si redactare, dar, cu toate astea, au reusit sa treaca peste aceste dificultati. Dupa cum ai citit mai sus, dislexia este o tulburare ce nu trebuie ignorata, dar nu reprezinta nici un obstacol de netrecut. Trebuie sa te inarmezi cu rabdare si sa cauti cele mai bune metode de a progresa.
Comentarii
Elena a spus:
Foarte interesant!
Dinana a spus:
Pacat ca sunt notiuni foarte putin cunoscute de catre parinti, profesori si chiar de doctori. Copiii din Romania cu aceasta problema cred ca sunt catalogati drept "prostuti" in cel mai bun caz. Pana sa aflu despre aceste probleme cred ca as fi tras aceeasi concluzie despre un copil care are dificultati de citire sau care nu intelege cat fac 5+5.
ingrid a spus:
Da din pacate la noi in tara suntem catalogati la scoli si gradinite dupa statutul social al parintilor.Un copil cu dislexie este considerat de cadrele de invatamant un '' prostut'' sau un copil care se trage cu siguranta dintr-o fam cu probleme. Din pacate nimeni nu isi da interesu pentru aceesti copii. Va multumesc ptr aceste informati utile despre acesti copii minunati care pot si sunt ca toti ceilalti copii.Cineva poate sa imi dee adresa corecta a gimnazului de dislectici din tg-mures as fii foarte recunoscatoare ptr acest gest. Cu stima si respect va salut ptr acest articol.
Marina a spus:
Ne bucuram ca acest articol v-a fost de folos. Iata datele necesare Adresa gimnaziului Nicolae Balcescu din Targu Mures este str:Ialomiţei, nr:2,Tg-Mureş Telefon: 0265-251023 (şcoala nr.13) 0265-232950 (şcoala nr.12) Adresa e-mail: gimnnbalcescutg_mures@yahoo.com. Informatii suplimentare gasiti pe site-ul scolii http://nbalcescutm.scoli.edu.ro/
anamaria a spus:
Va felicit pentru acest articol - este foarte cuprinzator si in acelasi timp nuantat. As vrea totusi sa corectez perceptia dupa care in Romania "nu se face nimic" pentru dislexici. Este adevarat ca informarea cadrelor didactice, a medicilor etc...este quasi-nula, dar pentru logopezii scolari interventia in aceste tip de tulburari (ale scris-cititului) este o obligatie de serviciu. Mai avem de lucrat cu depistarea acestor cazuri, pe care nu o putem face in mod direct la clase, ci numai la sesizarea invatatoarelor si/sau parintilor. Iata de ce articolele de informare, cum este al dumneavoastra, sunt extrem de binevenite. La randul meu imi propun sa incerc, pe pagina www.dislexie.ro sa contribui la sensibilizarea si informarea unui public cat mai larg.
Kalkin a spus:
Salut, Eu sunt dislexic si am trecut de mult de varsta copilariei, am 33 de ani. Din pacate am fost diagnosticat de-abia acum 10 ani (dintr-o intamplare) asa ca nu am beneficiat de tratament special, insa am fost nevoit sa tin pasul, si cateodata chiar sa o iau inainte, prin propriile mijloace experimentand din mers. M-am gandit ca v-ar fi de folos cateva sfaturi cu lucruri care au functionat (cat de cat) la mine. Imi cer scuze dinainte daca sunt putin dezlanat si pentru eventualele anagramari. Dislexia mea peste medie (prietena mea corecteaza ceea ce scriu:)). Ca sa va faceti o idee despre cum vedem lucrurile iata o mica descriere: Nu vedem litere sau simboluri ci un desen. Combinatiile de litere sunt multe si desenele seaman foarte mult. Este foarte dificil sa scriem normal, cu un creion. In scoala desenam ideograme in loc de cuvinte sau propozitii (de ex in loc de vrebul "arata" desenam o mana, "panta" era o sageata inclinata). Este mult mai simplu sa scriu la tastatura, nu stiu exact de ce. Pentru litere sau cuvinte asociez obiecte sau imi construiesc in minte o camera, o casa. In camera intru si am canapea, masuta de tv, servanta cu sertare etc... In sertar este o litera sau un cuvant, canapea semnifica ceva etc. De foarte mare ajutor atunci cand nu imi puteam lua notite foarte repede (ceea ce se intampla destul de des). "Citesc" foarte multe carti. Daca trebuie sa citesc cu voce tare imi este teribil de dificil pentru ca unele cuvinte nu imi spun nimic. In schimb din "desenul" de ansamblu imi dua seama ce se intampla cu exactitate de 90%. Ca o paralela intre modul nostru de gandire si cel normal, este ca si cum am avea nevoie de o dimensiune in plus. Litera A nu ne spune nimic. Dar litera A verde inseamna ceva. Poate fi ardei iute verde. Cu cat descrierea e mai complicata cu atat mai bine. Altfel nu inseamna nimic, se confunda cu orice si o uitam. Inca ceva: daca azi ne e ceva clar, nu inseamna ca si maine va fi la fel (asta a fost un lucru f urat de care m-am lovit). In clasele primare cand ne ridica in picioare eu povesteam intotdeauna lectia, desi citema din carte in legea mea, asa c aprimele mele note au fost de 4. A fost desutl de greu, pana cand am ramas cunoscut ca "ala care invata cum stie el". Asta nu m-a impiedicat sa ajung pionier de frunte, comandant de unitate - snur visiniu, pentru cunoscatori :))). Incercati ca orice proces de invatare sa fie cat mai creativ posibil. Nimic nu va fi prea mult. Incercati litere volumetrice. Facute din orice, carton, spuma de frisca, aluat etc. Atentie, este f importnat sa faceti litera, apoi copilul sa va urmeze pasii si sa faca si el una. Este mai eficient decat sa o faceti voi si apoi sa o cititi impreuna. De mare folos jocurile tip Lego, Mecano etc. In functie de dislexie poate sa citeasca si sa scrie dupa o vreme normal sau mai putin normal. Fazan, (jocul acela cu ultimele doua litere un cuvant nou) este si el de ajutor. Nu are nici un sens sa ne chinuiti cu caligrafia sau chestii prea tehnice. Pentru noi cuvintele dislexie si lexiedis sunt identice, iar literele scrise cu creionul este ca si cum v-as pune sa faceti desene aproximativ identice, dar complicate intr-o ordine incalcita. Nu gandim in cuvinte, ci in imagini. Pentru noi sa citim un cuvant este ca si cum v-as cere sa va imaginati marginea universului. Este ceva care stii ca exista il vezi in mintea ta, dar nu poti sa il apuci. Atnetie, suntem deosebit de intuitivi si reconstruim imagini si fapte pornind de la lucruri minore. Modul in care va miscati, atitudinea ne face sa sitm lucruri pe care nua mavea cum sa le stim. Niste mici Sherlock Holmes:). Impresia pe care o avem la prima vedere ste 99% cea adevarata. Imi pot da seama ce fel de viata a avut perasoan cu care discut din modul in care isi tine mainile, din ridurile din jurul ochilor, pozitia corpului, unghii etc. Ne plictisim extrem de repede. Ne este mai usor sa retinem un cuvant sau o lectie daca mai facem inca un lucru in momentul respectiv. Exact ca atunci cand vorbesti la telefon si mazgalesit pe o foaie. Chiar si simpla actiune de a tine un obiect in mana este de ajutor. Ne este mutl mai simplu sa retinem daca in acelasi timp se intampla doua lucruri. Ceea ce voua va distrage atentia, noua ne fixeaza amintirea. Avem o memorie excelenta de lunga durata. Cu cea de scurta durata e mai dificil, retinem doar lucruri esentiale. Avem o capacitate de sinteza ridicata, dar suntem complet haotici in organizare, fie a timpului, fie a obiectelor. Daca intervine plictiseala si rutina nu avem nici o sansa ca lucrurile sa evolueze, de aceea schimbati o activitate de invatare cu alta. N-avem nici o problema sa invatam 10 minute la biologie, 10 la matematematica si 10 la istorie. Insa 30 de minute la biologie poate fi un chin. Nu retinem pe dinafara, mecanic, mai nimic. Este mai simplu sa subliniati in manual cu culori diferite pasajele importante. Noi o sa facem legatura intre ele asa cum ne pricepem si va iesi bine. Ati citit Singur pe Lume, de Hector Malot? Mudol in care copilul acela invata poezia este curat in spirit dislexic. Pentru noi nu e usor nimic din ceea ce voua vi se pare usor, de aceea nu ne repetati ca este simplu. Nu va enervati pe noi cand trebuie sa retinem lucruri fara sens, pentru ca nu avem nici o vina, pur si simplu motivatia lipseste. Cititul, scrisul, calculul matematic sunt dificile. Aproape ca si cum v-as pune sa va uitati la Cina cea de taina si sa imi explicati matematic compozitia picturii. In schimb tot ce tine de creativitate este simplu. Eu sunt arhitect, dar dupa facultate am lucrat cativa ani ca senior art director in agentii de publicitate, am avut expozitii de grafica in galerii (chiar si in glasgow) iar acum 2 ani m-am intors la arhitectura (am o mica firma impreuna cu doua prietene). Intr-un final, trebuie sa retineti doua lucruri: 1. Procesul de invatare trebuie sa fie extrem de creativ, iar 2. Dislexia nu este vindecabila, deci nu are sens sa sperati sa va transformati copilul intr-unul normal. Nu trebuie sa aveti impresia ca acel copil are un deficit si nici el sa nu creada asta. Niciodata un copil dislexic nu va fi normal si nu trebuie sa suferiti din aceasta cauza. Este doar altfel si de multe ori o sa fiti uimiti de ceea ce va spune sau va face. Scuze pentru textul lung, dar sper ca va este de ajutor sa ne intelegeti mai bine:).
Marina R. a spus:
Kalkin, iti multumim pentru destainuirea ta. Este absolut impresionanta. Cred ca va fi de ajutor multora, asa cum tu esti un model pentru toti cei care se confrunta cu aceasta problema. Micile tale trucuri sunt de fapt metode inventive care iti dovedesc inteligenta. Citindu-ti marturisirea mi-am dat seama ca dislexicii au o inteligenta peste medie. Multumim din suflet!
mihaela a spus:
Kalkin,este foarte interesant ce spui tu.Lucrez cu un copil cu dislexie si povestea ta ma ajuta.Mi-ar placea sa aflu mai multe trucuri sau metode de lucru.Trebuie sa spun ca acum stie sa scrie si sa citesca cat de cat.Multumesc
Robert a spus:
Salut si eu sunt dislexic am 21 de ani si a fost al naibi de greu, vreau sa ajut pe oricare are problema mea aerothgow@yahoo.com este idul meu de messenger si oricare are nevoie de un sfat sau ajutor sa ma contacteze il ajut cu mare placere. apropo sunt din bucuresti
Luisa a spus:
Nu stiu cu ce sa incep .....de bucurie si un pic foarte putina tristete. Multumesc din tot sufletu Kalkin....Eu sunt Luisa, am 30 de ani....nu stiu cu ce sa incep: 1. Toata viata m-am chinuit sa ascund faptul ca nu stiu si nu pot sa citesc cursiv, mai ales cu voce tare, si daca o fac nu inteleg nimic din ceea ce am citit.Tot timpul am crezut ca e din cauza ca nu am citit foarte multe carti la viata mea (poate fi si asta) 2.La scoala nu reuseam sa invat mai nimic ....am avut probabil marele noroc ca am talent la pictura asa ca am urmat Liceul de arta...toata viata ma urmarit si inca ma mai uyrmareste acest complex al citirii si al vorbirii. Cu vorbirea ma descurc fara probleme cand sunt relaxata si cand acel ceva despre care vorbesc imi place foarte mult si e nou. Cand am de scris seva din imaginatia si din ceea ce simt merge, cand trebuie sa relatez sau sa explic ceva.....ma poticnesc. 3. Sunt extraordinar de dezordonata in gandire oricat m-as chinui sa fac ordine, azi merge, maine uit sau ma plictisesc din cale-afara. Uit lucruri banale, uit date de nastere data in care am avut cununia in care m-am maritat....nespecifice femeilor din cate am observat si mai mult a fost acu jumatate de an, azi am fost chiar informata :)). In scris ma simt mai bine deoarece pot reciti, altfel nu pot duce coerent povestioara pana la capat. 4. 70 % din ce ai scris Kalkin, mi se potriveste, de parca as fi eu. Nu stiam pana acum de existenta acestei boli, nu-mi vine sa cred cat de bine se potrivesc piesele.... 5.Cu orientare in spatiu sunt un dezastru : Stanga, dreapta, nord sud, ma gandesc ceva....cand am facut scoala de soferi .....a fost distractie de-a drfeptul....am facut si ore suplimentare ....printre probleme , imi spunea sa o iau intr0o parte eu fix partea aialata mergeam....merg la dansuri , cand spune instructorul la stnga toti merg la stanga ....eu inca ma gandesc care e stanga.....toate aste asunt comice dar foarte neplacute pentru mine. 6.Cand am fost mica am fost trimisa de catre scoala la scoala de copii bolnavi mintali... 7.Au fost cu mine la ceva medici am facut Encefalograma, cred ca ii spune, probabil am mai facut si alte teste dar eu numai pe asta cu encefalograma o tin minte, in fine am luat ceva tratament, tebuia sa ma plimb in fiecare seara macar 10 minute apoi faceam o baie calda cu nu stiu ce picaturi....Mai departe nu mai stiu.... Ai mei ori nu stiu ce si cum ori nu vor sa imi spuna nimic legat de asta , in fine ... 8. In liceu am vrut sa dau la teatru, mi-a fost rusine si frica din cauza problemelor, in facultate am vrut iar sa intru intr-o formatie d etearu petru studenti,iar mi-a fost rusine, am terminat facultatea de design, lucrez ca designer de interior, pictez....acum m-am inscris la un cusr de teatru si uite asa iar am dat peste problema: dar acum am hotarat sa nu-mi mai pese dar totusi imi pasa asa ca am cautat pe net : Tehnici de citire uite asa am ajuns aici. 9.Apropo de arhitectura incepand cu anul 2, cand mi-am luat ramas bun de la actorie, se pare ca nu de tot, in fiecare an ma gandesc sa urmez facultatea de arhitectura, au trecut deja 7 ani cred de atunci si nu am avut curaju, lainceput din cauza matematicii apoi din cauza timpului, oricum am lucrat 3 ani la o firma de arhitectura :) si nu mi-ar displacea sa mai lucrez, oricum acum le amenajez :). Si ca un fel de incheere de capitol: Parinti, profesori, poate si colegi nu ar fi zis ca eu pot sa imi castig vreoadata singura painea si ca pot face ceva din viata asta.....nu e chiar asa... credetima ca nu e chiar asa rau.... Daca aveti un copil aparite, aveti incredere in el/ea....mie mi-a lipsit extraordinar de mult asta. Nici acum nu mi-au disparut complexele, singuratatile, etc dar am hotarat sa le "bat" mai ales ca probabil voi avea si eu macar un copil. Ma consider un caz fericit, dar cred ca era mult mai bine daca nu treceau atatia anu sa-mi dau seama cre trebuie sa ma" bat" cu temerile .... V-am spus si o parte din povestea mea, am sa studiez problema mai in detaliu, am sa va anunt de rezultat, am sa merg si la un psiholog ca prea multe se potrivesc... MULTUMESC MULT !!!
Berta34 a spus:
Ma gandesc la cati copii au o astfel de problema insa cei din jurul lor nu cunosc ce presupune aceasta. citeam pe un site ca totusi problema dislexiei este rezolvabila si depinde in mare masura de parinti si invatator, aici sunt informatiile : http://www.raspunsuri.info/enciclopedie/enciclopedia-sanatatii-si-frumusetii/tulburari-de-scris-citit-disgrafie-dislexie/
mocanu nucoleta a spus:
buna ziua ,am si eu o fetita de 10 ani i sa dat gradul mediu de handicap dar eu cred ca i se potriveste de ma pot exprima asa aceasta tulburare dislexia inca nu citeste .nu vorbeste clar nu scrie singura si altele dar ce pot sa fac eu sunt din barlad si nu am nici un ajutor a trebuit sa renunt eu la serviciu sa iii fiu alaturi chiar daca imeste foarte greu pt ca sunt singura si traim din alocatia ei si pensia mamei mele ,din pacate acesti copii sunt lasati deoparte de autoritati ,unde credeti ca as putea sa apelez sa mi se dea un diagnostic mai clar ? cine vrea sa ma ajute ,sa imi dea un sfat aceasta e adresa mea de e-mail b_nicoleta2003 @yahoo.com sau 0722540508 va multumesc pentru acest mic spatiu unde pot sa ma destainui
Andrei a spus:
In primul rand,este o afectiune destul de serioasa (nu grava,daca la asta va ganditi;grava nu este) pt. ca afecteaza felul cum se exprima cei care o au.Din ce a spus Kalkin mi-am facut o parere oarecum plus ca a facut unele greseli tipice bolii (cred-nu sunt expert d-aia zic) ca de ex. "atnetie"in loc de "atentie" sau "sa sitm" in loc de "sa stim",ori "perasoan" in loc de "persoana".Drept sa fiu,n-am intalnit pe nimeni cu o astfel de afectiune,sau cel/cea care o avea nici nu stia.Cei care asociaza dislexia cu retardul mintal sunt ei retardati dupa parerea mea,pt. ca banuiesc ca cei afectati de dislexie pot totusi sa se exprime verbal,nu?!Si atunci daca nici specialistii care se dau specialisti(unii de pe-aci din zona pitoreasca) nu sunt in stare sa-si dea seama,atunci ce sperante sa avem de la omul de rand inca indoctrinat de comunism. In orice caz,cei care sufera de aceasta afectiune nu ar trebui sa se ingrijoreze...Sunt oameni si copii care se lauda ca au scoli si facultati si habar n-au sa scrie corect d.p.d.v. ortografic.Pe Net sunt multi si stiti si voi...am intalnit insi care scriau (voi) "veti merge" astfel: "ve-ti merge"-din dorinta de a dovedi ca,vezi-Doamne,oamenii stiu sa scrie korect si sa puna cratima unde trebuie :) Oricum,stiu ca v-a fost greu si va este si va va fi celor care se vor naste cu dislexie,dar comunicarea este cea mai importanta asociata cu obiecte dupa cum Kalkin spunea si asociata cu multa rabdare,cred eu. Multa bafta.
alina a spus:
am un copil in clasa intai si ma confrunt cu astfel de probleme de aproximativ doi ani; pana zilele trecute habar nu aveam ce este dislexia, dar medicul de familie mi-a pomenit de ea si mi-a recomandat sa merg la un psiholog; intre timp mi-am zis sa mai caut informatii si asa v-am descoperit; toate acese lucruri mi-au dat o stare ciudata de liniste pentru ca acum macar stiu ca exista solutii , nu este nimic grav si pot sa pornesc de la ceva; va multumesc tuturor si va doresc mult succes!
Ada a spus:
Eu am 23 de ani si acum un an si jumatate, din intamplare, am aflat ca sunt dislexica. In cazul meu nu este o forma foarte grava, deoarece partea cea mai prezenta este disgrafia (dificultati la scriere) si incapacitatea de a memora papagaliceste mai mult decat somnoroase pasarele. Situatia mea este insa nefericita prin prisma talentului meu: in mod ironic, sunt o persoana foarte creativa si comunicativa, asa ca am ales ca meserie relatiile publice si respectiv facultatea de jurnalsim si stiintele comunicarii, specializarea RP. Desi am facut fata cu brio pana acum, am ajuns in punctul in care ma dau cu capul de pereti, deoarece sustin a 3a oara examenul de licenta miercuri. Problema este ca trebuie sa stim mot a mot o tona de definitii si de clasificari si blablabla.... si nu pot sa le invat asa. Plus faptul ca datorita profilului facultatii am si norocul de a ni se scadea puncte pentru fiecare gresala la scris, de orice natura ar fi ea. Am incercat sa discut cu decaunl, cu decanita, cu profesorii, cu sefa de catedra....toti m-au trimis la rectorat sa vorbesc cu secretara. Zis si facut. N-am rezolvat nimic, pentru ca "nu e treaba noastra sa ajutam handicapatii sa termine o facultate. trebuia sa te fi gandit dinainte". Si daca stiam dinainte, tot asta as fi facut....dar nu stiam, pentru ca in romania nu te cauta nimeni, nu te intereseaza pe nimeni.... asa ca aviz amatorilor: AVETI GRIJA CE DRUM VA ALEGETI!! sunt foarte multe sanse sa dati peste oameni cretini si needucati care nu va vor intelege conditia!
liliana a spus:
eu am un baietzel de 7 ani care are aceleasi probleme de scris si citit.cu matematica merge cat de cat binisor dar e problema cu tabla inmultiri pe care nu o poate retine.noi traim in spania.am fost cu el la pediatru si mi-au spus ca trebuie sa ii fac niste analize de sange si ceva la cap.nu mi-au spus nimic ca ar putea fi o boala sau ceva.acum am descoperit datorita voua ca,copilul meu poate sau sigur e dislexic.la scoala am cerut o evaluare psihologica anul trecut dar toate bune si frumoase.anul acesta la fel mi-au spus ca nu are nici o problema.profesoara lui nu mai are rabdare cu el pt ca mereu e distrat si preocupat cu altceva si citeste foarte incet pt un copil de clasa a2a.a trebuit sa merg la medicul de familie sa ii explic ce problema are si asa sa inceput procesul de depistare daca are ceva sau nu.sincer va spun ca sunt foarte ingrijorata,spaniolii spun ca la ei e o boala comuna dar in comunitatea de romani din spania un copil cu dislexie e un copil retardat sau mai bine spus prost(scz expresia).am sa astept rezultatele medicale si am sa va mai urmaresc,asa ma mai documentez si eu si o sa imi fie mai usor sa trec peste toate!!!!multumesc fumos pt informatii
ozy a spus:
Salut ! Am 33 de ani... pe care i-am trait printre lacrimi, frustrari si complexe.... Da... ma alatur si eu voua, Kalkin si Luiza. Acum cativa ani mi-am dat seama ca suferinta mea are o cauza... dislexia. In timpul colegiului (colegiu cu profil pedagogic care pregareste invatatori sau educatori) am studiat obiectul logopedie si la seminar mi-a revenit de pregatit un subiect de care nu mai auzusem pana atunci... dislexia. Am avut de studiat o gramada de maretiale si am ramas masca... Nu-mi venea sa cred.... Plangand mi-am pregatit tema de seminar... Erau lacrimi de bucurie pt ca descoperisem ca toate problemele mele din copilarie... si care ma mai urmareau si acum aveau o cauza, si mai ales pt ca aflasem ca mai sunt si altii ca mine.... mai inceti la citit, cu scrisul mai schimonosit, cu multe greseli de calcul, mai imprastiati, mai uituci, cu note mult mai mici decat ii duceau capul, dar... sclipitori in unele domenii la care cei ,, destepti" nu prea puteau ajunge. Ce paradox... un IQ mare la un copil care se incurca la tabla inmultirii?!?... As avea atatea sa va povestesc!!!!... dar creierul dislexic are obiceiul sa faca harcea- parcea din relatari... asa ca... Ma bucur ca v-am ,,intalnit" Luiza si Kalkin si ca ne-ati relatat din experienta voastra. Primiti-ma si pe mine in ADA (Asociatia dislexicilor anonimi) :) ...si... sa-i dam inainte... pe cai proprii.
Didu a spus:
Salut! Am 27 de ani si citind despre dislexie mi se clarifica o gramada de cauze ale suferintelor mele din trecut. Suferintele astea au contribuit la diminuarea respectului de sine care a inceput sa creasca vertiginos in ultima vreme de cand m-am apucat de "studiat" dislexia. In principiu consider dislexia o binecuvantare pentru noi doar ca a fost abordata gresit pana acum din necunostinta de cauza sau ignoranta. Un singur lucru ma deranjeaza enorm si anume comunicarea verbala .... Imi este extrem de greu sa inteleg din prima ce vrea sa zica cineva si de aceea intreb des "ce?", "cum?". De exemplu in loc de "receptor" pot intelege "racitor" si in imaginea mentala a subiectului nu are ce cauta un "racitor" sau pot intelege un cuvant care nu imi creaza nici o imagine mentala cum ar fii "retorcit". Intreband des "ce? cum?" am senzatia ca deranjez partenerul de conversatie si incerc sa intreb cat mai rar, adica chiar daca sunt cuvinte pe care nu le inteleg nu cer sa repete decat atunci cand stiu ca este ceva crucial in a intelege esenta subiectului in discutie, urmand sa inteleg ulterior prin deductie logica. De multe ori argumentele pentru deductia logica sunt insesizabile pentru restul lumii si asta pentru simplu fapt ca fiind privat de anumite "simturi" omul se adapteaza ascutind celelalte simturi sau dezvoltand alte simturi care pana in momentul privarii erau latente. Asa se intampla si cu intuitia. Din acest motiv dislexicii sunt mult mai intuitivi decat majoritatea oamenilor (majoritatea stabileste intotdeauna standardul de "normalitate"). De asemenea imaginatia si inteligenta sunt utilizate mai frecvent si ca urmare excelam cand vine vorba de ele. Gasim des solutii noi si geniale pentru diverse chestiuni doar pentru ca nu stim sau nu luam in considerare solutiile existente deja. Einstein (dislexic fiind si el) a afirmat (nu stiu exact citatul, stiu doar ideea pentru ca sunt dislexic :) ) ca "o problema nu poate fi niciodata rezolvata gandind la fel cum am gandit atunci cand am creat-o". Deci dislexicii au facut si vor continua sa faca mereu o lume mai buna. Noi nu invatam, noi intelegem ! si de aici, cum zicea si Kalkin, azi simbolul @#$%^& inseamna ceva iar maine poate avea alt inteles pentru ca de fiecare data cand vine vorba de @#$%^& refacem analiza care poate fii diferita de fiecare data. De nenumarate ori "picam examenul" pentru ca profesorul nu recunostea rezolvarea problemei data de mine, apoi dupa ce-i explicam ca la un copil mic revizuia nota. Odata am luat nota 1 pentru ca nu am recunoscut de unde "am copiat" o definitie :)))). Va puteti imagina ce frustrai au iesit din asta. Avem o imensa capacitate de procesare a informatiei si consider ca ne irosim in scolile limitate din acest sistem care sunt facute sa se potriveasca toturor, sa atinga doar partile comune ale oamnilor. Este "normal" sa citesti cursiv si pentru ca nu o putem face corect incepem sa ne disconsideram si zicem ca nu suntem suficient de buni si pot aparea probleme la nivel subconstient care se vor reflecta pe parcursul vietii. Probabil ca sunt si parinti care intra pe forumul acesta ca sa afle mai multe despre conditia pe care noi o numim dislexie. Oricare ar fi aspectele pe care le considerati mai putin utile ale dislexiei sa stiti ca sunt de multe ori mai multe aspecte foarte utile privind copilul dumneavoastra. Fiecare isi doreste un copil care sa contribuie cat mai mult la evolutia lumii. Puteti fi siguri ca al dumneavoastra asa va face :). Numa' bine
Angelica a spus:
Va salut pe toti si apreciez foarte mult atat articolul cat si comentariile facute pe marginea sa. Sunt de profesie educatoare si desi pana acum nu am intalnit astfel de cazuri, tot ceea ce am citit m-a ajutat sa inteleg mult mai bine "DISLEXIA". Va recomand un film foarte frumos si foarte educativ, filmul merita vazut fiind foarte util pentru parinti, educatori, invatatori, pedagogi si pt. toti cei care se confrunta cu aceasta problema: http://www.cinemagia.ro/filme/taare-zameen-par-29326/ -Vizionare placuta!
Midge a spus:
Well put, sir, well put. I'll creatilny make note of that.
xhnpsbe a spus:
dPnsvp igubqkrtznub
ecfglvpf a spus:
hPWmIt , [url=http://ymuzerytjngx.com/]ymuzerytjngx[/url], [link=http://nhbjpqomcanv.com/]nhbjpqomcanv[/link], http://fogxgchysjrx.com/
hdpixg a spus:
j84hPq wctlnusghqwn
mbxugolqnx a spus:
j5jtTX , [url=http://gvkoecihshik.com/]gvkoecihshik[/url], [link=http://yjvwlvibwvyw.com/]yjvwlvibwvyw[/link], http://gftqweaxjlpm.com/
Andra a spus:
Eu am alta problema, incerc sa zic rece si imi iese cald, vreau sa zic mare si iese mic, s.a.m.d. si din cauza asta banuiesc mai vorbesc si incet si mai am si unn balbait micut. E o forma de dislexie sau alta afectiune ?
rody a spus:
Am si eu un baietel de 7 ani care este diagnosticat cu dislexie. Nu am intrat in panica ci am inceput sa caut metodele prin care pot sa vin in ajutorul sau. Multumesc Kalkin pentru ca ne-ai impartasit din experienta ta. Am preluat deja sfaturile tale si le voi pune in practica. Pentru ca scoala romaneasca nu pune accent pe un stil de invatare prin comunicare si proiecte unui dislexic ii va fi si mai greu. Asa ca parintii au un rol ff important.
Andrei a spus:
Mersi . Acum cred ca inteleg . De mult timp mi se intampla sa fac greseli de mate :( . E extrem de greu . Multi zic ca nu ma straduiesc , dar fac tot ce pot . E deranjant ca nu stii ce se inampla .
carol a spus:
am si eu un baietel de 8 ani si este in clasa intai.Are probleme de exprimare adica nu vorbeste coerent,stie toate literele dar nu poate sa le lege sa formeze cuvantul.Efoarte lent in gandire,literele le asociaza cu cate un animal sau cate un nume cunoscut de el.La matematica ne descurcam mai bine fata de abecedar dar tot la fel de greu.El e un copil ce vrea sa invete dar imi spune mereu ca uita .Nu mai stim ce sa mai facem.Are nu mai insuficient la scoalacu toate ca acasa lucram f.mult cu el.Ce sfaturii ne dati.multumesc pt. intelegere
ray a spus:
eu nu daca am aceasta boala numita a genilor 1 am probleme cand scriu 2 invat ceva nou foarte greu daca citesc ceva nu am habar de nimic 3 uit multe lucrurii lucrurile astea de cand ma stiu ma bantuie ce sa fac?
ramona a spus:
salut am un fiu de 10 ani si are dislexie este extraordinar de greu . acum el e in clasa a 3 a si la unele materi este greu si lui si mie .avem noroc cu invatatoarea care s-a ocupat de el . la matematica nu avem treaba este materia preferata dar cand avem probleme trebuie sa i le citesc eu de mai multe ori sa le inteleaga. este groaznic de multe ori nu mai am rabdare si ma inervez si urlu la el ca nebuna . mam saturat nu mai stiu ce sa fac, cum sa mai procedez?
ady a spus:
Eu am 29 si citesc foarte greu dar nu stiu daca sunt dislexic. La scoala cand ma punea sa citesc eram foarte concentrat sa citesc cat mai bine, numai ca la final trebuia sa trag concluzia. La final trageam concluzia daca intelegeam ce citisem. Ma treceau toate cele inainte de a citi, in timpul.....Stanga si dreapta pentru mine sunt aceleasi(trebuie sa ma gandesc care e stanga si care dreapta). De invatat imi era foarte greu. Nu puteam sa invat. Abia intelegeam sensul dar minte sa si memorez. Au ramas si acum aceste probleme. Citesc foarte greu si este o mare problema. Am gasit intamlplator pe un forum o informatie care continea cuvantul dislexie. Din curiozitate am cautat si am aflata ca are lagatura cu cititul greoi.
Gogutza a spus:
In opinia mea pentru a obtine progrese trebuie aplicata metoda De Haan & Merlivat (http://www.dyseurope.com/en/index.html) adaptata limbii native a subiectului la care se adauga o tableta grafica (Wacom, etc.), PC, monitor/Smart TV cu diagonala de 80 cm, tableta Android. Tableta grafica se foloseste pentru scriere si afisare pe monitor/Smart TV. Tableta Android se foloseste pentru jocuri si programe educative, coordonare miscare tactila, etc. Bugetul ar fi urmatorul: - metoda De Haan & Merlivat cost 500 Euro repartizati in aproximativ 18 luni. - mijloace electronice de imbunatatire coordonare 1000 Euro. Terapia nu necesita personal specializat (activitatea este gestionata de catre parinti) sau deplasarea de la domiciliu.
mariana a spus:
mai bine ne-am gandi ca nu copii nostrii sunt cu probleme si societatea in care traim .Ganditi-va ca si noi am trecut prin scoala si am invatat sa citim si sa scriem dar atunci altul era sistemul si se facea carte dar si lucrul manual care ne ajuta foarte mult . Acum pentru orice problema ivita copilului se gaseste raspuns mai nou dislexie pentru copilul care nu a fost pus la gradinita sau la scoala sa citeasca sau sa numere . Hai sa nu mai ne tratam copii ca fiind bolnavi de nustiu ce boli aveti grija de ei pentru ca in scoli nu se mai face mai nimic si suntem nevoiti sa bagam meditatii in ei la greu .sunt copii buni dar noi nu avem timp pentru ei si nici bunicii nu mai au sau nu mai sunt . bafta si succes alaturi de copii vostrii.
lino a spus:
mariana, comentariul tau nu merita raspuns, eu iti voi raspunde pentru ca de 20 de ani nu mai stau in societatea pe care tu o critici. bucurate ca n-ai avut probleme de genul asta in perioada si in sistemul pe care tu il amintesti. cu siguranta cunosti si o limba straina, ai face bine sa te informezi si vei intelege cum vine tratata dislexia in tari mai evoluate. nu vreau sa te ofensez! inteleg ca esti doar ignoranta. KalKin, complimente! ai facut o descriere... fantastica, si eu sunt unu care in ciuda dificultatilor am reusit in viaza.
stela a spus:
Buna, dragii mei!! "Ce faci bade? Stai si cugeti?" "Nu, numa' stau!"... aceasta e starea in care se afla persoanele care nu si-au facut timp sa sa documenteze pe masura inainte de a impartii comentarii derogatorii la adresa, noastra, toti cei care suntem dislexici. M-am regasit in naratiunile voastre si vreau sa va spun ca doar atunci cand recunoastem ca avem o problema, reusim sa gasim solutia. Si, mie, ca si multora dintre voi, mi-a luat foarte mult timp sa admit lumii din jurul meu ca m-am chinuit cu cititul la scoala si ca fiecare triumf l-am dobandit prin munca multa si determinare. Provin dintr-o familie in care asteptarile din punct de vedere intelectual erau foarte mari, iar din nefericire pentru mine, parintii credeau ca sunt lenesa si probabil nu la fel de talentata ca si fratii mei. Cu groaza-n suflet imi amintesc zilele in care trebuia sa citesc cu voce tare lectia pentru a doua zi de scoala si apoi s-o repovestesc...parintii erau exasperati pentru ca petreceau ore intregi cu mine, sa ma ajute sa citesc, iar rezultatele erau mai putin decat satisfacatoare...Dar, pentru ca eram foarte buna la matematica, invatatoarea a evitat sa-mi strige numele la "Ora de citire", si uite asa am ajuns in clasa a -V-a. Nefiind supusa chinului de a citi in clasa cu voce tare sau de a relata ce-am citit, m-a determinat sa gasesc alte modalitati de a intelege ce-am citit, de exemplu asociam un cuvant cu o imagine sau o culoare. Si atunci, si acum, am o imagine vizuala pe care-o creez mintal; de exemplu: "Ce e fotosinteza?" Razele soarelui, flori care absorb razele, imi imaginez o turbina mechanica in tulpina-corespunde cu reactiile chimice de convertire a energiei solare in hrana, etc. Poate datorita faptului ca n-am vrut sa-mi dezamagesc parintii am citit foarte mult, vroiam sa-i fac mandrii de mine, ceea ce m-a ajutat sa trec "neobservata ca avand dificultati intr-ale scrisului/cititului/intelesului" pana acum jumatate de an...In timpul Masteratului (nu locuiesc si nici n-am studiat in Romania). Am fost nevoita sa lucrez in grup, trebuia sa citim articole stiintifice (intr-o ora si jumatate) dupa care trebuia sa pregatim o prezentare Powerpoint care sa fie relatata a doua zi in fata unui panou academic. Atunci mi s-a daramat fortareata...dar in acelasi timp a devenit clar ca sunt "deosebita". Nu reuseam sa citesc articolul in mai putin de 5 ore (ca sa-l si inteleg!!!!) ceea ce era un handicap...dar mi-a fost rusine sa le spun colegilor ca n-am terminat de citit, am gasit tot felul de scuze, spunandu-le ca le voi trimite prezentarea Powerpoint cu sectia pe care mi-o repartizeaza ei pana la sfarsitul zilei. Si uite asa, ma ascundeam in bibleoteca si citeam/cercetam fiecare notiune pe care n-o intelegeam din articol si dupa vreo 8 ore de munca le trimiteam produsul final, care intotdeauna a fost excelent. Profesorii, la fel ca si colegii au fost incantati de originalitatea cu care abordam fiecare sesiune... dar a venit si ziua cand dimineata s-a distribuit articolul si seara la 5 grupul din care faceam si eu parte trebuia sa prezinte studiul repartizat. Si-atunci m-am facut bucatele...am vrut sa ma sinucid, nu stiam cum sa le explic colegilor mei ca am nevoie de muzica clasica si de ore-n sir ca sa produc ceva decent. In schimb, am incercat sa tin pasul...dar dupa 3 ore eu si inca un coleg din grup tot citeam (ultimii), la care-mi spune el:"Esti dislexica?" Am raspuns ca "Nu", la care el m-a asigurat, zambind, ca doar unul care e dislexic are nevoie de atata timp. Parca eram prinsa-ntr-un cataclism...am gasit o scuza si-am pornit plangand spre casa, unde mi-am gasit consolarea-ntr-o sticla de vin. Cand a ajuns sotul meu acasa, i-am spus dezvaluit lupta pe care-am dus-o de ani de zile...lupta cu depresia...cum toata lumea care ma cunoaste crede ca sunt nemaipomenit de inteligenta dar cum defapt eu ma chinui uneori sa inteleg un paragraf timp de 2 ore... Si uite asa, am acceptat ca s-ar putea sa am o problema... La indrumarile sotului meu, am contactat departamentul de psihologie si sanatate al institutul de cercetare la care studiam, ei au organizat testul care-a confirmat ca intr-adevar sunt dislexica. Va doresc tuturor celor care sunt dislexici multa rabdare, perseverenta si daca inca nu ati gasit metodele care sa va ajute intr-ale cititului/intelesului, documentati-va si incercati sa luati legatura cu alte persoane care sunt dislexice si care ar putea sa va ofere sfaturi.
Otilia a spus:
Multumesc tuturor celor care si-au impartăsit problemele aici. Lucrez cu copii (sunt invatatoare) si caut sa-i ajut pe toti. Desi stiam cate ceva despre dislexie, pana acum n-am gasit metodele cele mai potrivite pentru a-i ajuta pe copiii ce au aceasta tulburare. Mărturisirile voastre, Stela, Kalkin, imi dau increderea ca voi putea face mai mult, pentru acesti copii pe viitor.
Lili a spus:
Sunt mama unei fetiței dislexice. Pot spune ca eu am descoperit care sunt problemele ei. Am citit, am căutat mai multe materiale si mi-am dat seama care este problema. Trebuie sa știți ca fetița mă învață cum sa rezolv o problema dupa stilul ei, cum poate ea sa înțeleagă datele problemei. Rezolva o problema prin alte metode decât cea normala,adică își alege calea cea mai grea cu putinta. Este mai greu acum, suntem in cls 4 si sunt mai multe materii. Pasii pe care ii parcurgem sunt mici. Mai greu este cu părinții unor copii care si- au mutat copilul din banca unde stătea cu fetița mea de frica sa nu se imbolnaveasca copilul lor. Intr-o zi la ședința cu părinții printre lacrimi le- am spus ca nu este o boala, nu se ia, nu se tratează cu medicamente ci cu multă munca din partea copilului si a parintelui. Îmi venea sa intru sub banca de ciuda dar măcar eu recunosc si accept ca fetița are o problema si trebuie ajutata. Cati părinți ar recunoaște asta? Va doresc multă liniște si acceptare pentru ceea ce se intampla cu copii vostri.
laura a spus:
Am un baietel de 8 ani care s-ar putea sa fie dislexic(confunda r cu l).Aveti idee ce test mi-ar putea infirma sau confirma banuiala?
Maria a spus:
Kalkin, iti multumim ca ne-ai impartasit experienta ta. As vrea foarte mult sa stam de vorba. Ai putea, te rog, sa ma contactezi pe maria.marinescu30@gmail.com? Multumesc mult!
Comenteaza si tu