Dislexia - boala copiilor neintelesi

Am putea la un moment dat sa intalnim o persoana ce se confrunta cu o astfel de problema, fara a sti exact ce presupune dislexia. Prin urmare, suntem datori sa adunam informatii cat mai reale si sa cautam moduri concrete de a-i ajuta, fara a judeca in necunostinta de cauza. 

Ce este dislexia?

Dislexia este o dificultate de invatare, citire si redactare a unui text. Cuvantul “dislexie” vine din greaca si inseamna “dificultate in ceea ce priveste cuvintele” iar formele prin care aceasta problema se  manifesta sunt diverse, implicand si neputinta de a intelege unele cuvinte, de a te orienta sau de a face calcule matematice. Nu trebuie sa confundam, insa, lucrurile si sa consideram ca dislexia este sinonima cu retardul mintal. Fiind persoane foarte inteligente, de multe ori dislexicii gasesc alte metode pentru a trece de barierele ridicate de aceste dificultati: asociaza numerele cu obiectele pentru a putea face calcule, folosesc hartie colorata atunci cand intampina dificultati in scriere, citesc cuvintele de la dreapta la stanga si apoi inverseaza locul lor etc.

Mult timp nu s-au stiut adevaratele cauze ale aparitiei acestei tulburari, coordonata genetica fiind printre cele mai mentionate posibile cauze. In toamna anului trecut cercetatorii de la Universitatea Oxford au descoperit gena responsabila pentru transmiterea si aparita dislexiei- gena KIAA0315. Desi este un pas inainte, se considera ca aceasta ar putea sa nu fie singura gena ce declanseaza dislexia.

De asemenea, diverse studii au aratat ca factorul genetic poate fi cel vinovat intr-o proportie de 50%, celelalte elemente nefiind clar stabilite. Cert este ca baietii sunt mai afectati decat fetele. De asemenea, s-au constatat diferente si la nivelul creierului unei persoane dislexice, observandu-se o simetrie ciudata intre diverse zone ale creierului si o neconcordanta in ceea ce priveste modul de legatura al neuronilor.
Bineinteles ca, odata descoperita timpuriu, aceasta tulburare ofera numeroase cai spre vindecare sau ameliorare. Tine minte, insa, ca fiecare persoana este diferita si va prezenta simptome generale si unele particulare.

Iata care sunt simptomele pe care le poate prezenta un dislexic:

1. Dificultati in a citi un text, in a invata anumite notiuni sau fragmente simple. De asemenea, este posibil sa poata citi sau recunoaste un cuvant la un moment dat, dar, peste un anume timp, atunci cand se loveste din nou de acesta, sa nu ii inteleaga sensul. Fluenta de a citi este mult redusa, persoana dislexica aratandu-se obosita dupa ce a incercat sa citeasca si sa inteleaga un text. Asta si pentru ca cele doua coordonate, citirea si intelegerea sunt interdependente. Atunci cand te stradui din greu sa citesti corect unele cuvinte, fraze sau incerci sa nu te blochezi in mijocul propozitiei, este normal sa pierzi cursul firesc al sensului.

2. Dislexicul are probleme in a realiza calcule matematice. Totusi, el este atat de inzestrat in acest domeniu, incat se descurca nu dupa regulile invatate la scoala, ci gasind  noi metode pentru a iesi din incurcatura. Din pacate, atunci cand li se impune sa rezolve o anumita problema matematica cu ajutorul unei teoreme, atunci cand intampina dificultati de orientare, de scriere sau de memorie, aceasta inzestrare aproape ca se anuleaza. Cu toate acestea, in viata de zi cu zi, aceste idei si solutii ingenioase ii sunt de mare ajutor.

3. Si scrierea este net afectata. Unele persoane scriu de la dreapta la stanga, greselile de ortografie aparand frecvent. Dislexicii au probleme in general cu vocalele, prescurtarile, cuvintele simple, adverbe, verbele auxiliare ce intra in componenta altor timpuri etc. Tulburarile de scriere nu se opresc aici. Pot cuprinde o multime de alte semne ce tradeaza dislexia: se exprima foarte greu in scris, sunt dezorganizati, ignora marginile paginii, propozitiile sunt fie prea scurte, fie prea lungi etc.

4. Probleme de orientare. Ca si invatarea regulilor matematice sau a anumitor semne, asocierea unor notiuni ca dreapta, stanga, sus-jos, punctele cardinale, cu lucruri practice din viata reala, ii poate ajuta pe dislexici sa rezolve aceasta neputinta de a intelege notiuni de orientare.

5. Sunt dezorganizati si dezordonati. Si asta nu pentru ca nu ar dori sa isi aranjeze lucrurile, ci pentru ca, uneori, nu stiu cum sa fac asta. Stilul lor este unul haotic in general, asa ca nu vor intelege cum sa puna totul cap la cap.

Cum si cand se pune diagnosticul de dislexie?

Daca problemele de orientare, cele de invatare sau dificultatile de organizare pot fi trecute usor cu vederea in primii ani de viata, parintii neconstientizand ca cel mic are o problema, odata ajuns la scoala, un copil intampina greutati ce ar trebui sa puna mari semne de intrebare.

Astfel, varsta primilor ani de scoala este cea la care parintii afla de ce rezultatele copilului lor nu sunt cele asteptate, de ce straluceste prin istetime, dar nu poate scrie sau citi la fel ca ceilalti copii.

In tari in care accentul nu se pune pe scris, ci pe comunicare verbala si proiecte, copiii dislexici pot trece neobservati mult timp, dar la un moment dat tot se vor lovi de anumite bariere.

Ca parinte sau profesor esti dator sa te intrebi ce se intampla cu copilul/elevul tau atunci cand prezinta unele din semnele de mai sus.

De asemenea, este posibil ca un dislexic sa fi trecut prin scoala convins fiind ca ceva este in neregula cu el, insa, celelalte calitati sa-l fi ajutat sa reuseasca in viata. Diagnosticul tarziu s-a semnalat in cazul multor persoane din tari in care dislexia nu este o boala foarte cunoscuta.

Bineinteles ca poti citi diverse studii sau articole despre dislexie, dar diagnosticul final il pune doar un psiholog. Diagnosticarea consta in evaluarea copiilor prin niste teste lingvistice, cognitive, matematice, social-emotionale etc

Cum si unde se trateaza dislexia?

Pentru a trata corect aceasta tulburare, ar trebui ca toti cei implicati in acest fenomen: profesorii, psihologii, logopezii, parintii sau persoanele dislexice, sa cunoasca cat mai multe elemente sau scheme aplicate in strainatate.

Din pacate, in Romania, greseala porneste inca de la gradinita sau scoala, acolo unde cadrele didactice nu sunt informate corect, uneori, catalogand un copil dislexic ca fiind unul cu retard mintal sau cu probleme de adaptare. De aici, numeroase alte efecte negative pot afecta psihicul celui in cauza si, binenteles, ingreuneaza ameliorarea problemei.

Daca tari ca Anglia sau Italia au o scoala bazata pe comunicare si nu pe memorare, sistemul de invatamant romanesc ii dezavantajeaza pe dislexici. Scrierea, citirea, memorarea si evaluarea tot in scris a elevilor, face ca eventualele inzestrari ale unui copil dislexic sa se piarda, iar acesta sa se simta sclavul barierelor dislexiei pe care, insa, ceilalti le adancesc si mai mult.

Copiii dislexici isi folosesc doar partea dreapta a creierului si, desi nu pot scrie, citi sau pronunta foarte bine, pot avea mai multe calitati si la un nivel mai inalt decat ceialti copii: o intuitie bine dezvoltata, o imaginatie bogata,abilitati muzicale sau artistice etc.

Tratarea ar trebui sa fie bazata pe o buna cooperare intre toti cei implicati in acest proces. Specialistii il vor ajuta pe cel in cauza sa gaseasca cele mai bune modalitati de asimilare a cunostintelor.

Invatarea prin unitati mici, prezentarea multi-senzoriala, asocierea unor notiuni cu lucruri, scrierea pe foi colorate, metoda citirii invers si apoi a “rasturnarii” cuvintelor pentru a intelege fraza corect, invatarea alfabetului sau a numerelor cu ajutorul unor obiecte, ore de logopedie speciala, toate ar trebui sa fie incluse in programul de recuperare al dislexicilor.

La momentul actual, singura scoala specializata, ce aplica metode neconventionale, adoptate din strategiile specialistilor din strainatate este Gimnaziul Nicolae Balcescu din Targu Mures.

Totusi, unele voci sustin ca solutia nu ar fi infiintarea unor centre particulare si destinate exlusiv copiilor dislexici, ci tratarea acestei probleme la scolile de stat, astfel incat sa se obtina rezultate multumitoare alaturi de ceilalti colegi ce nu intampina astfel de probleme.

Nu ar fi de neglijat nici faptul ca in strainatate, li se acorda o atentie sporita persoanelor dislexice, avand ca prim interes integrarea lor si facilitarea dezvoltarii intr-un cadru normal : la scoala se acorda un timp mai mare de scriere, exista diverse programe pe calculator ce ajuta dislexicul atunci cand are unele blocaje, se acorda o suma lunara pentru hartie colorata, pentru sedinte la psiholog si logoped etc.

Atunci cand se doreste adoptarea unui tratament complet, trebuie sa se aiba in vederea si folosirea unor metode mai putin conventionale, sau mai putin cunoscute ce au avut rezultate in cazul altor persoane.

Astfel, unele solutii ar fi:

1. Indicatiile de tip stanga/dreapta, sus/jos, sau cele indicatiile de orientare sa fie asociate cu scheme sau obiecte precise pe care copilul sa le invete prin repetitie.

2. Asocierea numerelor cu obiecte: un dislexic nu va intelege niciodata de ce 5 plus 5 fac 10, dar daca ii vei desena sau arata 5 animale sau alte lucruri si apoi vei aduce alte trei item-uri , va reusi sa inteleaga si aceasta operatie matematica.

3. Problemele de scriere pot fi combatute, folosind o alta baza de scriere: o tabla, foi colorate, joculete cu litere, litere din ciocolata etc.

4. Daca dificultatile de pronuntie a anumitor litere ( fie ca ne referim la vocale sau consoane) dau batai de cap, invata acele litere pe rand, asociindu-le cu notiuni sau cuvinte care incep cu acele cuvinte. Mai intai pronunta cuvantul mai rar, insistand pe litera respectiva, apoi mai repede, pentru a obtine cursivitatea.

5. Asa cum scrierea poate fi mai atractiva prin diverse litere in forme si culori diferite, la fel se intampla si in cazul calculelor matermatice: foloseste zale colorate, bete de chibrit pentru a intelege mai bine mecanismul respectiv.

6. Cititul poate fi imbunatatit daca se gaseste un loc sau un stil propice fiecarei persoane in parte. Astfel, un copil poate citi mult mai bine cu voce tare sau in soapta, sau in diverse locuri unde se simte mai relaxat.

7. Diversele confuzii de orientare sau intre litere ca b-d, e, l etc, se rezolva asociindu-le cu altceva: de exemplu, poti purta la mana dreapta o bratara. Vei stii ca mana cu bratara este partea dreapta, si ca b vine de la bratara.

Nu considera dislexia o boala mintala pentru ca multe personalitati si nu numai s-au confruntat cu aceasta tulburare, fapt ce nu i-a impiedicat sa ajunga faimosi in diverse domenii. Tom Cruise, Agatha Cristie, Hans Christian Anderson, Whoopi Goldberg, Leonardo da Vinci, Jules Verne, Dustin Hoffmann, Jack Nickolson, toti au avut probleme de invatare, citire si redactare, dar, cu toate astea, au reusit sa treaca peste aceste dificultati. Dupa cum ai citit mai sus, dislexia este o tulburare ce nu trebuie ignorata, dar nu reprezinta nici un obstacol de netrecut. Trebuie sa te inarmezi cu rabdare si sa cauti cele mai bune metode de a progresa.