Claustrofobia sub lupa
Publicat la: 15.06.2009
Autor: Roxana Didita
Claustrofobia, care este una dintre cele mai raspnadite fobii, poate fi definite ca teama irationala de a ramane inchis, blocat in spatii stramte. Face parte din categoria fobiilor situatilor, pentru ca nu este vorba de o frica permanenta, ci de una care este declansata doar de anumite situatii.
Claustrofobia poate aparea ca urmare a unui eveniment trumatic care s-a petrecut la un moment dat in viata unui individ. Poate fi vorba de acel episod din copilarie cand s-a ascuns intr-un loc ingust de unde nu a mai putut iesi sau de la maturitate, cand a ramas blocat in liftul de la serviciu. Indiferent insa de momentul care a intiparit in creierul claustrofobului reactia fata de locuri inguste, simptomele pe care le (re)simte sunt aceleasi de fiecare data. Poate fi astfel vorba de:
Transpiratie
Intensificarea batailor inimii
Greata
Lesin
Tremurat
In plus, viata unui claustrofob mai poate fi afectata si sub anumite unghiuri, pentru ca, de regula acesta va evita sa faca anumite lucruri pe care o persoana care nu se confrunta cu asmenea probleme nu intampina nicio dificultate in a le duce la bun sfarsit. Astfel, el va evita de pilda, sa calatoreasca cu avionul sau cu masina atunci cand se circula bara la bara, va urca scarile si nu va lua liftul, la petrecerile aglomerate va sta mereu langa usa etc.
In prezent, nu exista un singur tratament universal valabil si unanim accceptat. Claustrofobii nu trebuie insa sa dispere, pentru ca exista o multime de cai alternative si eficiente la care acestia pot apela. In continuare va vom prezenta o scurta astfel de lista:
1. Programarea neurolingvistica este un tip de terapie comportamentala care se axeaza pe deconstruirea modului in care indivdul percepe o anumita situatie, pentru ca ulterior sa reactioneze diferit la aceasta.
2. Terapia cognitiv comportamentala are in centru invatarea persoanei cum sa-si controleze propriul proces mental sau flux al gandirii, pentru a identifica si ulterior stapani toate acele butoane care declanseaza panica si, implicit claustrofobia.
3. Exista si situatii in terapie in care pacientul este pus in fata faptului implinit. Astfel, sub supravegherea medicala, el se vede obligat sa reziste factorilor care i-ar declansa in mod normal o criza de claustrofobie. Cu alte cuvinte, va fi obligat sa-si infrunte temerile, dar in mod treptat si sub ochiul atent al medicilor care il vor ajuta sa treaca peste momentele dificile.
4. O alta tehnica des intalnita si folosita in tratarea acestei afectiuni este cea a modelului sau exemplului. Modalitatea in care se procedeaza este urmatoarea: se ia o persoana, care este supusa acelorasi situatii in care claustrofobul de regula clacheaza, numai ca cea dintai da dovada de stapanire de sine, incurajand-o astfel pe cea din urma sa adopte un comportament similar.
5. Tehnicile de relaxare ii ajuta pe claustrofobi sa mentina sub control nivelul anxietatii, al fricii
6. Optimismul este, de asemenea, o rezerva pretioasa in lupta cu claustrofobia, pentru ca prea putine persoane reusesc sa-si invinga aceasta teama irationala de la prima incercare, asadar, este nevoie de speranta pentru a nu renunta la mijlocul drumului.
7. In unele cazuri se recomanda si anumite tratamente medicamentoase, care actioneaza insa la un nivel restrans si bine determinat, anihiland simptomele claustrofobiei, de pilda (bataile galopante ale inimii, starea de greata sau de tremur), dar nu pe aceasta in sine.
Comentarii
Niciun comentariu!Comenteaza si tu