Obsedata de control
Publicat la: 04.02.2009
Autor: Roxana Didita
Iti place sa detii controlul. Ai toata viata planificata aproape in detaliu. Daca o fosta colega de liceu te invita la nunta ei, vrei sa stii langa cine vei fi asezata, cine mai vine sau ce culoare au decoratiunile. De mica, tu erai singura din familie care avea mereu telecomanda in mana si, prin urmare, hotarai ce va viziona toata lumea. In facultate, cand primeai bibilografia orientativa pentru seminar, ii returnai profesorului foaia imbogatita cu cateva titluri pe care uitase sa le ia in calcul. Atunci cand colegii vin si-ti cer ajutorul pentru intocmirea raportului de sfarsit de an le raspunzi, de cele mai multe ori invariabil: „Lasa, ca-l fac eu! (doar nu ai innebunit sa lasi niste persoane lipsite de experienta sau de rabdare sa se ocupe de o treaba asa de complexa si de migaloasa! ).

Prietenii iti spun adesea ca esti obsedata de control. Tu surazi insa si-ti spui in gand ca nu este deloc adevarat. Cu toate acestea, iti amintesti ca parca v-ati certat pentru ca ei nu au vrut sa vorbeasca despre subiectele pe care le-ai trimis pe email inainte sa va intalniti la cafenea (intentiile tale fusesera insa dintre cele mai juste si practice, pentru ca data trecuta ati discutat numai despre fapte plictisitoare, pierzand astfel timp pretios aproape degeaba!)
Prin urmare, poate ca esti putin prea atenta la unele detalii...si se poate spune ca atunci cand nu ai fraiele in mana, te simti complet debusolata. Daca asa stau lucrurile, iata care sunt cateva masuri pe care le poti lua pentru a nu te transforma definitiv intr-un dictator a toate si a tuturor:
Am dreptate sau am dreptate? Daca esti obsedata de control, pentru tine sigur conteaza nu sa fii corecta, ci sa ai dreptate: oricand, in orice situatie si indiferent de consecinte. Asadar, vei lupta mereu pana la capat si folosind toate artificiile retoricii doar pentru a-ti face adversarul sa renunte. Si de cele mai multe ori chiar reuseti, desi uiti ca acel advresar din fata ta, nu este decat un bun prieten, un membru de familie sau chiar iubitul tau. Prin urmare, data viitoare cand simti impulsul nebun de a-ti impune punctul de vedere, fara a asculta macar versiunea sau parerea celuilalt, intreaba-te daca este atat de important pentru tine sa ai intotdeauan dreptate si, mai ales, daca esti pregatita sa platesti pretul care vine odata cu aceasta „victorie”: singuratatea.
Respecti cu sfintenie un program strict si nu te abati nicodata de la el. Daca prietenii vor sa te scoata in oras, trebuie sa te anunte cu doua saptamani inainte, pentru ca tu sa ai timp sa-ti treci totul in agenda. Iar daca iti propun o excursie, pe care nu o poti strecura intre cursul de Tae-bo, cina cu parintii tai si terminarea raportului pentru munca, atunci ii refuzi fara sa stai vreo clipa pe ganduri sau fara macar sa tanjesti la acele cateva ore pe care ai fi putut sa le petreci pe plaja si nu inchisa in birou. Singurul remediu pentru o astfel de situatie este sa inveti sa devii mai relaxata, sa te bucuri de toate oportunitatile care-ti apar in cale (fie ca se refera la planul personal sau cel profesional) si sa arunci in foc acea agenda care-ti are viata programate intre anumite activitati si anumite ore.
Nu cunosti semnificatia cuvantului „spontaneitate”. Nu in sensul ca nu stii ce inseamna, ci in sensul ca nu ai experimentat-o niciodata. Nu ai facut nimic nebunesc in toata viata ta: nu ai plecat in mijlocul saptamanii la munte, nu te-ai urcat in primul tren din gara, nu ai hotarat cu trei ore inainte de miezul noptii unde si langa cine iti vei petrece Revelionul... Nu dispera insa, pentru ca timpul nu este deloc pierdut. Invata insa sa-i mai lasi si pe altii sa planifice cateva activitati, nu te da in laturi de la a experimenta noi modalitati de a-ti petrece timpul liber, accepta toate invitatiile care ti se fac, pune in practica ceva ce-ti trece prin cap, indrazneste sa te eliberezi de rigiditatea programului tau minutios si bine pus la punct.
Renunta la a incerca sa-i controlezi pe cei din jurul tau. Lasa-i sa fie liberi si sa faca propriile greseli. Nu le supraveghea fiecare pas si nu le spune in fiecare clipa ce fac bine si ce nu. De asemenea, nu incerca sa le impui un anumit tipar de gandire sau de comportament, pentru ca nu vei reusi decat sa-i alienezi. Renunta la a-i judeca si accepta odata pentru totdeauana ca nimeni nu este si nu poate fi perfect. Nici macar tu!































Comentarii
cristina a spus:
am facut f multe lucruri spontane si nebunii la viata mea dar rezulatul e ca tot sunt obsedata de control. atat! era o concluzie.. ceva stiut demult dar niciodata spus cu voce tare.
Comenteaza si tu